Să strălucești pentru Isus

Matei 5:14-16

14. „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

       Nu știu ce ne va aduce ziua de mâine; nu știu dacă va fi soare sau dacă va fi nor, nu știu dacă va fi pace sau vor fi lupte.

Nu știu dacă vom mai sta cu toții în picioare, sau dacă unii vom fi răpuși de boală, sau vom cădea la pat.

Nu știu nimic din toate acestea, pentru că toate lucrurile de sub soare sunt instabile și trecătoare; dar știu un lucru sigur: Domnul nostru Isus este viu și după făgăduința Lui, vine foarte curând să ia ce este al Său de pe pământ.

El vine îmbrăcat în haine de Mire, cu mare alai de sărbătoare, învăluit într-un mare nor de îngeri sfinți, ca să Își ia mireasa acasă.

Și mă străduiesc să fiu găsit o slugă bună, un credincios plăcut ca să-I pot ieși în întâmpinare Celui ce Și-a dat viața și pentru mine.

Vreau să fiu găsit „oaie”, ca să mă cheme Marele Păstor și să mă primească la dreapta Lui ca să mă ducă în „bucuria” Tatălui și să-mi petrec veșnicia lângă El.

        În predica minunată de pe „Muntele Fericirilor” Mântuitorul ne arată clar, ca lumina zilei, cum trebuie să fie și cum trebuie să lumineze un credincios, în lumea aceasta de întuneric.

       Nu este lumina pe care o are și pe care o răspândește în jurul ei o „vedetă” care și-a învățat bine rolul, ci este lumina pe care o reflectă un credincios, atunci când stă în Adevărata Lumină, care este Cristos, Isus Domnul.

De acolo, de sus, din cer, a venit Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu să dăruiască prin Duhul Său, fiecărui credincios liniște, pace și lumină dumnezeiască.

El este puterea care nu poate fi doborâtă; El este Biruitorul lumii după cum declară El Însuși; El este Lumina adevărată și de sine stătătoare; Lumina care nu poate fi stinsă și nici nu poate fi ascunsă!

Oare poate cineva să ascundă soarele undeva ca să nu mai lumineze? Nimeni, niciodată nu poate.

Dar când este vorba de noi oamenii, este atât de ușor să ne pierdem strălucirea; este atât de ușor să devenim „opaci” și să răspândim în jurul nostru întuneric.

        Cum poate ca lumina care este în noi să fie întuneric?

        Răspunsul este foarte simplu!

       Eu m-am născut într-o perioadă în care nu era lumină electrică în sat. Instalația electrică s-a montat în satul în care m-am născut, când aveam vreo zece ani. Tata și cu mama luminau casa cu o lampă cu petrol. Și tot la lumina ei învățam lecțiile pentru școală împreună cu frații mei.

         Pentru a lumina noaptea în curte, ca să meargă la animale, foloseau un felinar.

        Îmi amintesc, că de cele mai multe ori sticla de lampă sau de felinar se afumau și cu toate că fitilul ardea înăuntru, afară era întuneric, pentru că lumina nu mai pătrundea prin „negreala” fumului așezat pe sticle.

          Tot la fel este și în cele spirituale; chiar dacă în interior mai pâlpâie „fitilul” speranței și chiar dacă mai ai un bob de credință, afară poate să fie un „întuneric”, răspândit prin faptele tale, prin vorbele pe care le rostești, prin umblarea ta, prin deznădejdile care te macină și care te pun la pământ.

         Cuvântul sfânt ne spune în versetul 14 „Voi sunteți lumina lumii”, de aceea, trebuie să ne păstrăm curați la suflet, și la trup, pentru ca lumea văzându-ne să dea slavă Celui ce luminează în noi.

În Scriptură, lumina este arătată ca fiind însuși Dumnezeu. „Domnul este lumina… mea” Psalmul 27:1, Sau: „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric”, 1 Ioan 1:5.

Prin urmare, dacă Domnul Dumnezeu va sta ca Domn pe tronul inimii noastre, niciodată „sticla” nu va fi afumată, sau murdară, pentru că El întotdeauna se va îngriji ca să ne curețe de orice întinare și de orice păcat. Sângele Lui sfânt ne spală și ne face strălucitori pentru cer.

Dumnezeu, este Lumina și sursa luminii.

Primul lucru pe care l-a creat a fost lumina, un element indispensabil vieţii. Datorită relaţiei strânse dintre Dumnezeu şi lumină, în Scriptură lumina apare adesea ca simbol al adevărului, al cunoaşterii şi al sfinţeniei.

A umbla în lumină înseamnă a avea un caracter ca al lui Dumnezeu; Efeseni 5:8 „Odinioară erați întuneric; dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.”

Lumina Îl reprezintă pe Dumnezeu, iar întunericul, pe Satana. De aceea, cei care spun că întunericul este lumină şi lumina, întuneric, adică pun pe aceeași treaptă pe Dumnezeul cel adevărat, cu dumnezeul veacului acestuia, săvârşesc un păcat grozav. Isaia 5:20 „Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune.”

Când Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, devenim „fii ai luminii”. Ioan 12:36: „Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii…”

Lucrul acesta nu înseamnă că noi suntem sursa de lumină, sau că luminăm prin noi înșine, ca și vedetele lumii, ci la fel ca luna în noapte, reflectăm lumina „Soarelui neprihănirii”, care străluceşte asupra noastră.

Atunci când Domnul Isus Cristos locuieşte în inimă, este imposibil să ascunzi lumina prezenţei Sale.

Totuși, dacă cei care mărturisesc cu gura că sunt urmaşi ai lui Cristos și nu reflectă lumina pe care o primesc, sau nu strălucesc pentru Împăratul, este din cauză că, de fapt, nu au nici o legătură cu Sursa de lumină. Se înșeală singuri!

Nu-i aşa că ar fi absurd să aprinzi o lumină doar ca să o aşezi „sub baniţă, sau sub pat”? Marcu 4:21: „El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță, sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?”

Nu are nici un sens să facem acest lucru cu lumina pe care o primim de la Domnul, ascunzându-ne identitatea de copii de Dumnezeu.

Dacă am devenit ucenicii Săi şi ne ascundem de lume, suntem la fel de nefolositori ca o lumină ţinută sub obroc, sau ca un felinar care are sticla afumată. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la o trezire spirituală și ne spune în Cartea Isaia 60:1: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine”.

Domnul să ne binecuvânteze!